Seminarul nostru Teologic" Nifon Mitropolitul" şi-a celebrat hramul prin rugăciune. Programul liturgic special a debutat marţi, 24 ianuarie prin oficierea Vecerniei Mari unită cu Litia, iar în ziua de pomenire a Sfântului, Dumnezeiasca Liturghie a fost savârşită în biserica Mănăstirii Radu Vodă de către profesorii Seminarului sub protia părintelui consilier David Pestroiu, delegatul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel.
Vecernia din ajunul hramului a fost oficiată de un sobor de preoți și diaconi, protos fiind părintele Mihai Aurel, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Bucureștilor. La sfârșit, elevul Alexandru Năstase din clasa a XII-a a ținut un scurt panegiric: „Pomenirea sfinților și rugăciunile pe care Biserica le face în cinstea lor sunt popasuri duhovnicești în care sufletul nostru se apropie de Dumnezeu. Sărbătorile închinate sfinților pot fi asemănate cu izvoarele lângă care poposim cu bucurie și ne înviorăm, prin cunoașterea credinței și evlaviei lor”.
În predica de la finalul Sfintei Liturghii, părintele David Pestroiu, consilier al Arhiepiscopiei Bucureștilor în cadrul Sectorului „Învăţământ şi Activităţi cu tineretul”, delegat al Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, a făcut un portret spiritual patronului Seminarului Teologic „Nifon Mitropolitul” din București: „Sfântul Grigorie, Arhiepiscopul Constantinopolului, este ocrotitorul teologilor, pentru că el însuși s-a învrednicit să poarte acest supranume și să fie chemat de toți cei ce i se roagă cu credință cu apelativul «Teologul», adică vorbitorul despre Dumnezeu. El însuși a fost un strălucit învățat care a reușit în opera sa să cuprindă cele mai adânci dintre tainele creștinătății, mai cu seamă a Preasfintei Treimi, pe care a apărat-o în fața atacurilor eresurilor de tot felul apărute după Primul Sinod Ecumenic.
Sfântul Grigorie de Nazianz a fost în acest sens un continuator al Sfântului Atanasie cel Mare, iar în planul devenirii duhovnicești, un urmaș al Părinților pustiei care prin pilda vieții lor au reușit să înfrumusețeze trăirea personală în asceză și rugăciune desăvârșită.
Sfântul Grigorie Teologul ne spune, exemplificând cu viața sa, că nu este posibilă o teologie autentică în absența trăirii proprii a acesteia. Nu poți învăța pe nimeni, oricât de profunde ar fi cugetările tale, dacă nu aplici în faptă ceea ce mărturisești în cuvânt sau în scris.